Ce vrem să înțeleagă fiecare client: despre preț și valoare

Există în fiecare negociere o parte ascunsă a poveștii — detalii care cântăresc greu și apasă pe umerii ambelor părți. Pe de-o parte ești tu: mirele sau mireasa, pornit în goana căutărilor pentru ca evenimentul tău să fie unic și original, prins în jungla ofertelor de multe ori suspect de tentante — pentru tot ce înseamnă nuntă: locație, muzică, rochie, meniu, verighete, foto-video.

Probabil resimți deja presiunea. Știi că de inspirația ta în alegeri depinde întreg evenimentul mult așteptat. E momentul tău și nu vrei jumătăți de măsură — iar în jurul tău, familia, prietenii și „bătrânul" Google îți oferă o mulțime de sfaturi.

De partea cealaltă sunt eu

Sunt cel asupra căruia te-ai oprit când căutai pe cineva responsabil cu filmul nunții tale. Poate îți imaginezi că pentru mine e simplu — că zecile de nunți trecute prin obiectivul camerei mele îmi dau lejeritate în negociere, cu prețuri deja stabilite. Parțial adevărat. De ce „parțial"? Hai să privim lucrurile din punctul de vedere al profesionistului.

Și eu, ca și tine, îmi doresc ca evenimentul filmat să fie unic, departe de „kitsch" — pentru că nunta ta va face parte din portofoliul meu, o parte din ADN-ul meu de videograf. Dar ca să fac asta, am nevoie de cea mai bună tehnică de pe piață în momentul în care mă soliciți.

Realitatea investiției

Asta înseamnă că trebuie nu doar să fiu la curent cu ultimele noutăți, ci și să dispun de banii (destul de exorbitanți) care îmi permit să le achiziționez. Problema reală: ceea ce azi e „ultimul răcnet" devine, în 3-4 ani, tehnologie depășită, uzată moral. Și atunci trebuie să găsesc formula optimă — să-mi pot amortiza cheltuiala, fără să fie prea mult pentru tine, dar și să am acces la ce e nou. Altfel, filmul nunții tale ar fi la fel de anost ca echipamentul învechit.

Și e păcat — mare păcat — atunci când pui suflet. Când weekendul înseamnă ore întregi de încordare în goana după momentele reprezentative. Când orele din fața calculatorului pentru montaj îmi confiscă întreaga ființă până târziu în noapte. Când caut melodia care să se potrivească perfect cu imaginile.

Un calcul simplu și sincer

România fiind o țară ortodoxă, există perioade delimitate de posturi — deci nu am la dispoziție toate weekendurile. La o medie de 20 de nunți pe sezon, pe parcursul a 3 ani, înseamnă 60 de nunți (vorbim doar de sâmbete — a lucra și duminica înseamnă oboseală accentuată și rezultate diminuate, adică o lipsă de respect față de meserie și față de tine).

Împărțind doar valoarea echipamentului la aceste 60 de nunți, rezultă un minim sub care, realist, nu pot coborî. La asta se adaugă cheltuieli obligatorii: transport, taxe, colaboratori. Și, în definitiv, nu trăiesc într-un glob de cristal — am o familie frumoasă, care se sacrifică împărțindu-mă cu meseria pe care mi-am ales-o.

Nu mă plâng. Doar mă justific.

Nu mă plâng — încerc doar să mă justific atunci când îți ofer un preț, sperând să șterg acea încruntare reflexă. Nu vreau și nu pot să exagerez jucându-mă cu sume. Tot ce-mi doresc este ca, la final, amândoi să fim mulțumiți, să ne strângem mâna și să rămânem prieteni — să râdem de peripețiile de pe parcursul filmărilor.

Iar dacă, uneori, profesionistul din mine ți se va părea puțin exagerat în cerințele legate de scenariu — ai încredere în mine, pentru că știu ce fac. Și va fi pentru binele nostru.